Acumulatorul auto este un element destul de delicat al instalației electrice a autoturismului și poate produce mari neplăceri utilizatorului, mai ales în sezonul rece. Cei mai mulți consideră că, dacă au o baterie modernă de tipul: “fară întreținere” sau “capsată” nici nu trebuie să o mai ia în considerație. Total greșit! Deasemenea, referitor la această temă circula foarte mult “folclor” care te înnebunește de cap iar clienţi nu ştiu ce sa mai creadă.
Ce trebuie să stim?
Marea majoritate a acumulatorilor pentru autovehicule sunt baterii cu plumb și au ca electrolit o soluție diluată de acid sulfuric.
Constructiv, fiecare element conţine două seturi de plăci așezate întreţesut, fiecare set fiind legat la câte o bornă a elementului. Plăcile sunt realizate sub forma unor grătare de plumb în ochiurile cărora este presată o pastă pe bază de compuşi ( Oxizi ) de plumb. Compoziţia pastei este diferită pentru plăcile pozitive și cele negative. Pentru a nu se atinge între ele, plăcile sunt separate de membrane izolante și poroase numite ( separatori ). Porozitatea lor, care trebuie sa fie cât mai mare, este hotărâtoare pentru rezistența interna a acumulatorului, și implicit influențează curentul de pornire. Pentru a nu se scutura pasta de pe placi și a produce scurtcircuit acumulatorului, în ultimul timp se folosesc separatori tip plic, care rețin eventualele bucăți de pastă desprinsă de pe plăci.
Într-un acumulator încărcat, densitatea electrolitului este maximă, în jurul valorii de 1,26g – 1,28g/cm3. Pe măsură ce se consumă curent din baterie, radicalul acid SO4 din electrolit reacţionează cu pasta din placi dând sulfat de plumb, iar densitatea electrolitului scade. Prin încărcare, sulfații din placi se descompun și eliberează radicalul acid SO4 în soluție, dând acid sulfuric, care face sa crească densitatea electrolitului. Dacă descărcarea acumulatorului se face peste o anumita limita, reacția devine ireversibilă și sulfatul de plumb nu se mai poate descompune prin încărcare. Spunem ca plăcile ( s-au sulfatat ) și atunci ( adio acumulator ). O observație importanta: unii ( meșteri ), când vad ca densitatea este mult scăzută (1,0..) considera că s-a evaporat acidul, și recomandă completarea cu electrolit de 1,28g/cm3 a acumulatorului. Acel acumulator este cu desăvârşire compromis deoarece numai apa se evapora din acumulator, nu și acidul sulfuric, care este absorbit în plăci. Dacă plăcile sunt suprasaturate de sulf, și tu mai vii în plus cu acid sulfuric…… Așadar, ca regula, pe toată durata de viață a acumulatorului, în cazul în care nivelul electrolitului a scăzut, se va completa numai și numai cu apă distilată, pentru că acidul se află în plăci, nu s-a evaporat !
Principalii parametri ai unui acumulator auto sunt:
Tensiunea nominala, exprimata in volţi. Acumulatoarele cu plumb dezvolta o tensiune de 2,1V/element, deci pentru 12V este necesar sa aiba 6 elementi. În timpul încărcării tensiunea creste la 2.4V/element, si de aceea releele de tensiune de pe alternator sunt calibrate la 14.4V. Dacă se depăşeşte această tensiune, acumulatorul începe sa fiarbă şi apa din electrolit se va evapora. Fierberea nu este una termica ci numai efectul vizual este asemănător, deşi se produce şi o incălzire a electrolitului, dar sub 100* C. Dacă se pierde electrolit şi nivelul acestuia scade sub nivelul plăcilor, partea ramasă în contact cu aerul se oxidează şi nu mai poate participa la reacţiile reversibile din acumulator, ducând la scăderea capacitaţii. De aceea, atentie mare la nivelul electrolitului, şi la tensiunea data de alternator!
Descărcarea acumulatorului nu trebuie sa se facă sub 1,2V/element deoarece se produce sulfatarea acumulatorului.
Capacitatea nominală, se măsoară în amperi (Ah) x ora . Ea defineşte cantitatea de electricitate ce poate fi inmagazinată de acumulator. Exemplu: în cazul unui acumulator de 50Ah complet încărcat, putem considera că vom obţine 50Ah timp de o ora, sau 5Ah timp de 10 ore. De regula, capacitatea acumulatorului se reduce prin îmbătrânire, dar exista şi multi alţi factori care pot accelera aceasta reducere.
Pentru ca un acumulator să-si păstreze capacitatea, el nu trebuie descarcat prea adânc. Se spune într-un studiu, ca energia pierdută de acumulator la o singura pornire, se reface în aproximativ cca. 9Km de parcurs. Dacă ai dat la automat doua chei mai lungi = 18Km, s.a.m.d. Dacă faceţi foarte multe drumuri scurte prin oraş, cu multe porniri, gădiţi-vă că alternatorul nu ajunge sa mai compenseze energia pierduta, şi acumulatorul îşi micşorează capacitatea. De aceea, se recomandă ca măcar o dată la două săptămâni să faceţi un drum mai lung, sau sa luaţi acumulatorul şi sa-l puneţi pe un redresor auto până la încărcarea completa.
Un alt factor care micşorează capacitatea acumulatorului este folosirea sa cu electrolitul sub nivelul plăcilor. De asemenea, temperaturile foarte scăzute duc la pierderea capacitâţii acumulatorului. De aceea, iarna, dacă aveţi în plan sa nu circulaţi o perioadă mai lungă de timp, luaţi acumulatorul de pe maşină şi păstraţi-l la o temperatura de peste 10*C.
Curentul de pornire, exprimat în amperi reprezintă curentul maxim pe care acumulatorul îl poate da demarorului pentru o perioada scurtă de timp, maxim 10 secunde. El depinde de rezistenta internă a bateriei. În magazine putem vedea acumulatori de aceeaşi capacitate, dar produşi de firme diferite, care au curenţi de pornire foarte diferiţi. Aceste diferenţe provin din tehnologia pe care o aplica fiecare firmă produselor sale. În cazul bateriilor puternice, cu curenţi de pornire mari, nu exageraţi ca timp de acţionare a demarorului în caz că motorul nu porneste. O actionare prelungita poate duce la încovoierea plăcilor acumulatorului şi producerea de scurtcircuite interne care scot definitiv din funcţiune acumulatorul dumneavoastră.
Mentenanţă, încarcarea acumulatorului se face cu redresoare mai simple sau mai sofisticate dar care trebuie sa permită reglajul continuu al curentului de încărcare, şi de preferinţă să poată fi citită pe un instrument această valoare. Încărcarea cea mai bună “indicată”, se face cu un curent ce reprezinta 1/20 din Cn (Ex: la Cn=55Ah I=2,75A, 20ore). Se poate face si o încărcare rapida, cu I=1/10Cn (5,5A timp de 10 ore). Timpul de încărcare poate fi mai scurt sau mai lung în functie de starea de descărcare a acumulatorului. Acumulatorul este considerat încărcat atunci când începe sa fiarbă si densitatea electrolitului a atins 1,28…1,30 g/cm3. Daca se continua încărcarea peste această limita, nu se mai produce o încărcare ci doar se descompune apa prin electroliza, ceea ce duce la scăderea nivelului electrolitului.
